Denumirea stiintifica a formei domestice este Cavia porcellus si se considera ca provine din speciile salbatice Cavia tschudii sau C. aperea. Speciile salbatice sus-amintite sunt raspandite din Columbia si Venezuela pana in sudul Brazilei si nordul Argentinei, populand o mare varietate de habitate (zone stancoase, savane, lizierele padurilor, mlastini), unde se intalnesc in grupe de cca. 10 indivizi. Femela naste de obicei de doua ori pe an cate 1-4 pui. La maturitate cobaii ating cca. 700 de grame. Coloritul cobailor salbatici este mult mai uniform decat al celor domesticiti - un gri-bruniu-uniform, care serveste la camuflajul animalelor.
     Domesticirea cobailor a inceput cu mult timp inaintea incasilor, probabil pe la 5000 i.Hr., insa dovezi arheologice nu sunt mai vechi de anul 500 i.Hr. Animalele erau probabil tinute in conditii asemanatoare celor din zonele rurale andine din prezent: hraniti cu resturi alimentare, cobaii erau folositi la randul lor ca hrana. In plus, cobaii joaca un important rol in medicina populara si in mitologia locala.
     Odata cu venirea spaniolilor in America, cobaii au fost exportati in Europa si au capatat rapid o mare popularitate ca animale de companie. Regina Elisabeta I a avut un cobai care a contribuit in mod evident la cresterea prestigiului cobaiului ca animal de companie.
     Denumirea de porcusor de Guineea are o origine neclara. Guineea poate fi o forma eronata pentru Guyana din nord-estul Americii de Sud, sau - dupa alte opinii - provine de la Guineea din vestul Africii care era un punct important pe ruta corabiilor care navigau in acea epoca spre America de Sud. In sfarsit, se spune ca animalul valora o guinee (moneda britanica echivalenta cu o lira sterlina si un siling) - un pret destul de piparat pentru un mic animal care aduce vag cu un porcusor (grasut, cu capul mare si coada aproape inexistenta), cu care se mai aseamana si la glas.