Melcii marini din genul Conus folosesc sageti sau harpoane cu care isi vaneaza prada. De obicei, acesti melci se hranesc cu viermi si pesti mici. Radula, prezenta in cavitatea bucala la majoritatea melcilor, un fel de pila cu foarte multi dinti ascutiti cu care maruntesc hrana, este puternic modificata la melcii Conus, dintii radulari fiind transformati in sageti. Dar asta nu e totul ! Conidele poseda si o trompa lunga si carnoasa, pe care o pot proiecta mult inaintea cochiliei. Au si o glanda cu venin, care se afla in cap si care isi varsa continutul in aceasta trompa, printr-o conducta. Tot aici se deschide si "sacul cu sageti" ! Fiecare sageata are un canal pentru scurgerea veninului. Odata ochita prada, sageata paraseste sacul radular, trece prin interiorul trompei si, incarcata cu venin, este proiectata asupra prazii. Daca nu isi atinge tinta, o alta sageata iese din sac si e la randul ei proiectata.
     Melcii din genul Conus folosesc sagetile "la vanatoare", dar la nevoie, si pentru propria aparare. "Conus-ul geograf" (Conus geographus), "Conus-ul marmorat" (C. marmoratus), "Conus-ul domnesc" (C. aulicus), "Conus-ul textil" (C. textile), "Conus-ul lalea" (C. tulipa) s.a., sunt foarte veninosi, intepatura lor putand fi mortala chiar si pentru om. Astfel, daca veti ajunge undeva prin marile calde si va veti scufunda in recifii de corali, nu puneti mana pe melci Conus, chiar daca ii considerati cei mai frumosi ! Scosi din crapaturile stancilor sau din nisip, isi vor manifesta curand nemultumirea ! Chiar si la exemplarele congelate vreme indelungata veninul ramane la fel de toxic. Sa nu uitati insa ca in afara de Conus, exista si alti melci veninosi.
     Din cele 3-400 de specii actuale, ce fac parte din familia Conidae, majoritatea sunt raspandite in regiunea Indo-Pacifica. Multe traiesc la mica adancime in recifi; exista insa destule specii si in apele mai adanci, precum Conus floridus din N-E Oceanului Indian, si chiar foarte adanci, ca de pilda Conus hirasei, din sudul Japoniei.